Page 93 - VoxLibri34-2006

kw de crea tie

Constantin ‘COri/OZ‘EA^il

De când sfinții au început rugăciune dulce, neînțeleasă,
Să trăiască printre oameni Neînțeleasă ca apa pe care o vezi
Poeții au început să moară, și-ți potolești setea când o bei.
Câte puțin în fiecare gând Neînțeleasă ca nori când se dau la o parte
în fiecare cuvânt neînțeles, de frica unui soare în amiază,
în fiecare sămânță nesădită, din plămada lor, Neînțeleasă ca timp în plăcere de a fi,
S Pe care răii, deși o gustă și văd că-i bună, în plăcere dc-a nu fi,
,2 O pângăresc cu fiecare gust, Iată, v-am luat cuvinte și v-am tăcut bani,
Murdărind o lacrimă devenită v-am cumpărat ca să mă vindeți,
C Mai apoi diamant, v-am iubit să mă trădați,
5 Sufletul unei coli care vorbește, Dar voi, dragile mele culori,
“ Mai înainte dc a vorbi. ale inimii melc ati crescut
Tu, neștiutule de mine, ca o cocă, ca un aluat dospit
Care trăiești la graniță de vârtute, și ați umplut o lume.
la graniță de păcat. Ați umplut un continent,
Și-ai văzut rugăciunea mea din poem. Dc miros dc pâine caldă,
Rugăciune amară, rugăciune sărată, De miros de pâine coaptă.
Puterea cuvântului

Femeie... MareleNichita Stăncscu spunea: „mama mea,
când m-a făcut, m-a tăcut bun și tără piese de schimb".
Ești cea mai frumoasă femeie, Aceste lucruri m-au făcut să descopăr un grăunte din
Doar pentru că Dumnezeu mi te-a dat, mărețul suflet nichitian și anume că mamele noastre și
Mi te-a încredințat doar pentru un timp, Dumnezeu nu ne pot face pe noi decât oameni buni și nu
Ți-am fost încredințat doar pentru un timp. putem fi înlocuiți cu nimic sau cu ceva ce ar putea să
Un timp pe care nu-1 știm. semene cu noi. începem să ne naștem dinainte de a ne
Cât dc scurt, cât dc lung, naște prin puterea dragostei, din cuvântul părinților
Cele două culori ale sufletelor noastre noștri pe care Dumnezeu îl sfințește și îl face să rodească
Vor să devină o singură culoare. ceva concret. Și astfel, peste ani. peste vreme și dincolo
Iar cuvintele tocite n-au putere de ea, omul din noi e unic și, pe măsură ce timpul ne
Să se simtă fulgi care gâdilă auzul. măsoară, ne apropiem de această unicitate. în
Eu știu că sunt albine sălbatice simplitatea noastră descoperim cuvântul care
Care fac miere și chiar mai bună micșorează spațiul și ne apropie sau ne depărtează unul
Decât cele care s-u obișnuit cu omul. dc celălalt. Nichita spunea „spațiul dintre noi, oamenii,
Uneori mi-c atât dc foame că nu știu nu este gol, este plin de cuvinte” care au mai mult sau
Ce să cred, trupuri flămânde și suflete sătule, mai puțin o încărcătură specifică. Putem spune că artistul
Am început să aud dincolo de auzul meu încearcă prin cuvânt să semene cu Dumnezeu, atingând
Neauzul tău. unele margini ale realității infinite a Lui Dumnezeu. Așa
Neauzul meu a devenit fără să știu se face că atunci când se întâlnesc doi oameni, oamenii
Suspinul inimii tale din ei se bucură mai înainte de a se bucura, când
Și totuși cu spun doar atât: realizează asemănarea sau sc întristează când există mari
EȘTI CEA MA FRUMOASĂ FEMEIE deosebiri. Noi suntem asemănări ale bucuriei realizate
Și nu caut să văd, să aud cum, de ce și pentru ce, de oamenii interiori ai părinților noștri. Așa se face că
Mulțumesc doar pentru atât, nccuvântul lor s-a făcut cuvânt și a rodit prin ci pe noi
Doar pentru că DUMNEZEU MI TE-A DAT. buni și neînlocuiți cu piese de schimb.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 92