Page 19 - Vox Libri nr. 2 - 2007

J J

‘Biblioteciie pentru popor

ale Asociației ASTHMA

Bibliotecile pentru popor, destinate țăranilor
reprezintă în fond o creație a secolului XIX1. Apariția lor a
depins dc atingerea unui nivel al științei dc carte care să le
facă accesibile unui număr corespunzător dc cititori. Dacă
în Europa națiunilor, guvernele și-au asumat adevărate
politici vizând înființarea unor rețele de biblioteci pentru
popor, în România primele preocupări în domeniu sunt
legate de persoana lui Spiru Haret, care în calitate de
ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice a inițiat în 1898
un program constând în dotarea școlilor sătești cu biblioteci
deschise și adulților2 3
.
în privința românilor din Transilvania neimplicarea
statului a lăsat loc liber inițiativei private.
Alături de bibliotecile românești, Astra și-a propus să promoveze două direcții convergente: una a
constat în înființarea bibliotecilor poporale', iar cealaltă în înființarea unei mari biblioteci centrale4. în ceea
ce privește necesitatea și rostul înființării bibliotecilor sătești, G. Șerbu menționa că „prin biblioteca
sătească ar ajunge țăranul în poziție de a recunoaște că ignoranța este una dintre atribuțiunile sărăciei, că în
măsura în care înaintează spiritul omenesc, în aceea scade osteneala... că emanciparea de lumea veche și
trecerea în cea nouă numai cu ajutorul bibliotecii sătenilor este cu putință”5.
Ca urmare, biblioteca nu era concepută ca un depozit de cărți ci ca o colecție efectiv citită, ea
urmând să fie îmbogățită pe măsură ce apărea cereri în acest sens. Pe de altă parte funcționarea ei implica
instituirea unui sever principiu al selecției, sub aspectul accesibilității, al frumuseții limbii, al mesajului
transmis dc cărți.
O fază premergătoare înființării bibliotecilor poporale a fost cea a bibliotecilor ambulante, având
drept scop „lățirea gustului pentru citit”. Pentru acestea s-au distribuit cărți populare cu conținut instructiv,
iar această acțiune avea Ioc cu prilejul adunărilor generale. O asemenea manifestare s-a desfășurat la
Orăștie în 1895, când s-a consemnat distribuirea gratuită a 115 cărți populare6 7 La scurtă vreme au fost
.
tipărite instrucțiunile pentru administrarea bibliotecilor ambulante, care stabileau modul de organizare,
înregistrare, împrumut și evidență a bibliotecii, dar și transferul acesteia dintr-o localitate în alta .
în viziunea pedagogilor sociali existau „cărți bune pentru popor” și „cărți rele pentru popor”, iar
acestea din urmă trebuiau prohibite. O bibliotecă populară putea să aibă astfel la constituire, 25-30 de
volume, cărți de mici dimeniuni, pentru a putea apoi în decurs de câțiva ani, să ajungă 150 sau 100 de
1 - Gh. Buluță, O istorie a bibliotecilor din România. Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 65
2 - Em. Bucuța. Biblioteca satului. București. 1936. p. 33-34
3 - Eugenia Glodariu. Biblioteci poporale ale Astrei I. în Acta Musie Napocensis. VI. 1969, p. 349
4 - Ibidem; Vaier Moga, Astra și societatea, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2003, p. 409-410
5 - G. Șerbu, Necesitatea și modulu de a înființa biblioteci la sate, în Transilvania, 1883. p. 102-106
6 - Rodica Andruș, Din activitatea bibliotecilor înființate de Astra în județul Hunedoara. în Sargctia, XX, 1986-1987, p. 390
7 - Regulament pentru înființarea bibliotecilor poporale ale Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român,
înTransilvania. 30, 1899. partea oficială, p. 64-66. Rodica Andruș, Din activitatea bibliotecilor înființate dc Astra în județul Hunedoara,
în Sargeția, XX, 1986-1987, p. 391
Vox Libri, Nr. 2, Vara - Toamna 2007 18