Page 8 - VoxLibri34-2006

U€Sf(Uf€ Șf l>()('(((fe

Și portretul lui Mateiu este admirabil creionat, scriitorul pare coborât dintr-un tablou de
epocă: „Boierul ieși din casă abia pe la 10 și făcu mai întîi un tur prin grădina din fața conacului,
examinând cu atenție tufele de trandafir arse deger. Bruma se topise mai peste tot, lăsîndcîte un petec
alb doar prin locurile bine umbrite. Boier Matei era îmbrăcat ca de oraș, avea vestă și cravată, iar
lanțul gros, aurit al ceasului de buzunar îi strălucea pe pântecul bombat. "
Locurile mai păstrează umbra acestui straniu și tulburător scriitor-personaj, „acest asocial,
acest jiu vitreg revoltat împotriva tatălui. Mateiu 'și conacul pare că mai poartă însemnele heraldice
care atât de mult l-au pasionat pe autorul „Pajerelor": „Dacăpui mîinile așa, ca să nu vezi blocul,
explică Diogene, și-ți imaginezi că nici casele astea din stingă nu existau, vezi doar conacul și căsuța
de la intrare, casa paznicului, ambele în plin câmp, izolate de sat, relativ impunătoare ca imagine, și
aproape că simți nevoia să ridici un catarg în fața conacului și pe catarg să ridici un steag cu blazon: e
de acolo!"
Am făcut și eu, după citirea cărții lui Ion Iovan, mica mea anchetă personală și am descoperit
un articol al lui Mircea Nedelciu intitulat „Loculși meteoritul" publicat în „Almanahul literar" din
1989, conceput de Nicolae Manolescu. Doar în câteva fraze (acum le spunem enunțuri), Mircea
Nedelciu reface atmosfera moșiei dc la Sionu (Fundulca) și percepe „în aer urmele lăsate de
misterioasa-i existență de passage prin acel loc. " în același almanah, Adrian Silvan Ionescu face o
scurtă, dar plină de miez caracterizare vestimentară a acestui „ boierul literaturii” care ... „încercând
să se confunde cu personajele sale atât de stranii și speciale, venite din altă lume, coborând din
secolele XVIII și XIX prin preocupări, limbaj și obiceiuri, rămâne un retardatar în portul gulerelor
tari și a redingotei în deceniile 3 și 4 ale secolului XXcând acestea erau demult anacronice. ” Iar ca o
descoperire dc ultimă oră, am citit cu marc plăcere micul studiu al lui Șcrban Foarță intitulat
„ Cromatici mateine " publicat în numărul 24 din acest an al României literare, studiu în care autorul
face o migăloasă și plină de farmec analiză a paletei coloristice din scrierile lui Mateiu Caragiale.
Acestea devin, dintr-o dată, adevărate tablouri în care niciun ton, nicio nuanță, nicio culoare nu sunt
așezate la întâmplare și ele reînvie o lume.
Dincolo, însă, de aceste informații cu savoare de epocă, se vădește importanța deosebită a
muncii de documentare pentru realizarea notelor biobibliografice ale cărții lui Ion Iovan. Fără o astfel
de muncă, fără acribia și tenacitatea cu care bibliograful a scotocit fiecare publicație, nu ar fi fost
posibil să aflăm că într-un roman de Mircea Nedelciu, definit ca un „amalgam de autobiografie și
ficțiune intertextuală ” dc către Adina Kcncrcș, redactorul cărții, pot fi ascunse informații, c diept nu
foarte multe și îndeobște cunoscute, despre un scriitor pe urmele căruia am fi fost tentați să mergem
doar în lucrări de istorie literară.
Atunci când, în activitatea dc catalogare, bibliografii stabilesc așa-numitclc vedete dc
subiect, fiecare publicație se cere citită și analizată cu atenție, altminteri existând riscul ignorării și
omiterii unor informații prețioase. Pentru că, într-adevăr, în literatura beletristică (nu mă refer la
romanele istorice) aflăm nu o dată trimiteri ce exced ficțiunea și de care e bine să ținem seama dacă
vrem să întocmim o bibliografie exhaustivă, profesionistă și cu adevărat utilă. Este bine cunoscut
faptul că analiza cea mai pertinentă a operei „Moise "de Rossini o face Balzac în povestirea intitulată
„Massimilla Doni", că descrierea bătăliei de la Waterloo în romanele,.Mizerabilii” și „Mănăstirea
din Parma" este realizată aproape cu instrumentele polemologului. Ne convingem încă o dată că
universul cărții este într-adevăr fără margini și o viață de om nu este îndeajuns ca să-l explorăm.
Dcnisa TOMA

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 7