Page 5 - VoxLibri34-2006
P. 5

<7



                                    Idei în dialog





                  *
                  O  Q ceia dintre contemporanii noștri care încă mai sunt capabili să
           analizeze epoca în care trăim fac o constatare amară: lumea pare cufundată în fiu.

                 Legea nu mai este lege pentru că se încalcă cu ușurință. Războiul nu mai este
           război de vreme ce începe înainte de a fi declarat. Educația nu mai este educație de
           vreme ce s-au uitat preceptele fundamentale. Și exemplele ar putea continua la
           infinit... Doar banii au rămas bani.

                 In acest context, oamenii își pierd reperele și se lasă purtați de val, de sondajele
           de opinie, de jurnaliștii în căutare de scandaluri, de minunatele promisiuni ale
           oamenilor politici... Pe scurt, omul își pierde capacitatea de analiză pentru care îl
           pregătea altădată o cultură critică diversificată și universală.
                 Ce s-a putut întâmpla, pentru ca, în așa puțin timp, oamenii să se fi moleșit
           astfel încât să facă aleatorie conducerea societăților, a afacerilor și a popoarelor?
                 Asta se întâmplă pentru că umanitatea și-a pierdut marile sale principii. Astăzi,
           energia sa tinde să se adapteze circumstanțelor, să se plieze presiunii mass-mediei,
           ideilor zilei, modei, vocii celei mai tunătoare, legii celui mai puternic.
                 Așadar, viața cea adevărată este aceea în care omul se simte mândru de el
           însuși, este aceea în care se simte împăcat cu propria conștiință, este „aceea” în care
           își fondează acțiunile pe cîteva principii intangibile conforme personalității și
           moralei sale.

                 Atunci, să nu ne lăsăm orbiți de prezicători, de șarlatani, de esteții viitorului:
           noi trebuie să avem principii. E de preferat, desigur, ca ele să fie bune.
                 Ei bine! Vedeți, eu am principii. Cei care, de douăzeci de ani, mă ajută în
           misiunea mea ca președinte al C.L.E.C. le cunosc foarte bine. Este vorba de credința
           mea în cultura critică, de grija mea în a-i asculta pe ceilalți precum și de grija pentru
           lucrul bine făcut, de respectul pentru cuvântul dat.
                 Cultura critică, mai întâi. Bruno Lussato, în minunata sa carte intitulată
           Bouillon de culture, distinge cultura etnologică și cultura critică. Cultura etnologică
           este cea a obiceiurilor locului, cea care ne apropie de trecutul nostru; cea a


            Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006                             4
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10