Page 7 - VoxLibri34-2006

ti vocativ

Te marginea unei bibliografii

Nu demult am citit cu mare plăcere cartea lui Ion Iovan intitulată
Mateiu Caragiuie. Portretul unui dandy român, apărută în anul 2002 la
editura de foarte bun renume, Compania, o editură consacrată în apariții
„eveniment”, care nu zăbovesc prea mult în librării.
Cartea este o biografie extrem de bine documentată, scrisă sine ira et
studio, în care autorul urmărește cu atenție, aproape pe luni și zile, traseul
vieții acestui enigmatic „fiu al tatălui” cum a fost, și mai este, perceput
autorul „Crailor de Curtea Veche”. Materialul documentar parcurs pentru
realizarea unei asemenea lucrări este cu adevărat impresionant și prezintă
cronologic toate edițiile operei mateine și toate referințele bibliografice apărute până acum. Este
evident că nu a fost omisă nicio carte, nici o pagină memorialistică, nici un studiu sau articol de critică
sau de istorie literară în care apărea numele lui Mateiu Caragiale, nume care, în limbaj
biblioteconomie, se numește vedetă de subiect. Lucrările de rci'crință cu tematică „matcină”
menționate în bibliografia parcursă dc Ion lovan poartă semnături ilustre: Eugen Lovincscu,
Perpessicius, Nicolae Iorga, Șerban Cioculescu, George Călinescu, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian,
Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Camil Baltaza, Paul Zarifopol, Tudor Vianu, Paul
Georgescu, Radu Albala, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, N. Steinhardt și mulți alții pe care doar
considerentele de spațiu ma împiedică să-i amintesc. Nu sunt omise nici nume mai puțin sau deloc
cunoscute (cel puțin mie) cum sunt Al. Bădăuță, Radu Dragnea, Ovidiu Ghidirmic, Alina Pamfil, Ion
Derșidan care au avut ceva de spus despre opera și personalitatea lui Mateiu Caragiale.
Printre titlurile cuprinse în indicele bibliografic ce însoțește cartea am văzut, la început cu
surprindere, romanul lui Mircea Nedelciu „Zodia scafandrului”, ultimul roman al acestui tulburător
scriitor. Știam că nu este o carte de critică literară, citisem toate cărțile lui Mircea Nedelciu, cu
excepția acesteia. întotdeauna am practicat lectura „boule de neige” prin care o carte cheamă altă
carte, lecturi care curg una din cealaltă dând naștere unui flux continuu al acestei „cu folos zăbave”. Și
nu mică mi-a fost mirarea să constat că printre paginile romanului „Zodia scafandrului” sunt inserate
informații legate de viața lui Mateiu Caragiale, în alternanța ficțiune-realitate aflându-se multă
informație reală despre prezența „boierului Matei” într-un sat din Bărăgan, toposul unde Mircea
Nedelciu își situează nu atât acțiunea, cât atmosfera cărții. Sunt numeroase, prin urmare, fragmentele
care trimit direct la prezența la moșia Sion a autorului „Crailor”, ca soț al Maricăi Sion, boierul
preocupat de mersul moșiei, de recoltă (peste niște ani, la moșia lui din Valea Mare, Liviu Rebreanu va
avea aceleași griji cu totul și cu totul extraliterare): „în dimineața aia, batoza lui Costescu era
instalată în curtea conacului, la boierul Matei, cel care avea pretenția că-și administrează singur
cealaltă jumătate a moșiei Cocoanelor, adică partea stăpânită în acte de Marica, nevastă-sa. Moșia
toată, cam patru sute de pogoane, îi aparținuse lui Sion, boierul bătrân, de care doar Moș Velicuputea
să-și mai aducă aminte. ”
Peste ani, scriitorul Mircea Nedelciu (prin confesiunea eroului său Diogene) va ști cu
precizie cine era în realitate acel „boier Matei”: „Mai târziu, în facultate, cînd acceptase să-l ajute pe
bătrînul Iorgu Popescu la scrierea monografiei comunei Boroana, Diogene avea să descopere că
boierul Matei era una și aceeași persoană cu scriitorul Mateiu Cargiale..."

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 6