Page 15 - VoxLibri34-2006

C/^'rft'.itti ttt- șt vocație

‘BibttoteciLe pubttce -

existență și informatizare

în zilele noastre ni se pare că
bibliotecile au existat dintotdeauna și
acest lucru îl considerăm cât se poate
de firesc. Au existat însă trepte în
constituirea și dezvoltarea acestora. în
România, secolul al XIX-lea a
însemnat o epocă de progres în
numeroase ramuri: au apărut primele
librării, teatre în marile orașe, editurile
și, de asemenea , în anul 1836 la
București și la Craiova se înființează
primele biblioteci publice din
Muntenia (în Transilvania, astfel de biblioteci funcționau deja din secolul XVIII).
în 1864 prin Regulamentul pentru bibliotecile publice s-a organizat primul
sistem național de biblioteci alcătuit din biblioteci didactice și comunale. în 1898
s-au înființat prin hotărârea Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor „un
număr de 320 de biblioteci populare pe lângă școalele rurale”, care urmau „a pune la
dispoziția țăranilor cunoscători de carte mijloacele pentru întinderea cunoștințelor
lor uzuale, pentru întărirea și înălțarea simțământului lor de oameni și de români”.
După Marea Unire, lumea bibliotecilor a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare. în
1932, apărea Legea pentru organizarea bibliotecilor și muzeelor publice comunale,
fiecare municipiu, comună urbană și rurală fiind obligate să înființeze „o bibliotecă
publică accesibilă tuturor, cu cărți și publicații de literatură, artă și științe de valoare
culturală și morală”.

Un al treilea val a urmat în deceniile imediat următoare celui de-al Doilea
Război Mondial. Noul regim a centralizat administrația, iar statul a devenit unicul
proprietar și gestionar al bunurilor și instituțiilor. S-au pus bazele unui sistem integrat
de biblioteci și a fost institiuită o Comisie centrală de coordonare a activității
bibliotecilor. Bibliotecile publice au continuat să fie centre de informare și
dezvoltare culturală îr. serviciul comunităților locale.

Vox Libri, Nr. 1 (3-4), Primăvara - Vara, 2006 14