Page 100 - VoxLibri nr.1 (78), 2026

Scriitori hunedoreni

temele fundamentale, care vor fi analizate în capitole distincte (dimensiunea existenţială, istorică,
social-politică, umană, erotică, naturistă, mitică etc.), numeroase alte teme / subteme / motive pot fi
identificate în romanul şi povestirile lui loan Dan Bălan.” Privind raportarea la coordonatele spaţiu-
timp, Ladislau Daradici subliniază: „Majoritatea povestirilor sunt rememorative, întâmplările
petrecându-se în trecut. Scriitorul observă, descoperă, trăieşte el însuşi întâmplarea, o fixează în
memorie, în suflet, notând-o şi în carnetul / jurnalul care e în permanenţă la el. Sunt puţine excepţii
când timpul naraţiunii e prezentul. Trecutul înseamnă istorie, înseamnă mit, legendă. Şi aşa cum e
convins şi profesorul Milu Tăian, personajul din volumul III al romanului şi al altor povestiri,
cunoaşterea vremilor trecute ne poate releva, în acest sinuos labirint al prezentului debusolat,
decăzut, adevărata şi dreapta Cale... // Astfel, urcarea la munte, instalarea într-o colibă / stână
reprezintă nu doar îndepărtarea de cenuşiul cotidian şi evadarea dintr-un prezent mediocru,
nesemnificativ, dar şi glisarea, ca printr-un portal, către un „alt” timp, al rememorării, al miticului
(nu întâmplător, acţiunea celor mai multe povestiri „în ramă” se petrece la munte).”
Ladislau Daradici remarcă şi încearcă să explice abundenţa toponimelor în opera lui loan
Dan Bălan. El găseşte două argumente: „primul e înclinaţia lui loan Dan Bălan pentru reportaj (...)
Al doilea argument este explicat chiar în roman: primind prin vis, de la un preot bătrân, misiunea de
a scrie, de a consemna totul, în caietul lui Milu, „ca scrise de o altă mână”, apar stânele şi munţii,
numele izvoarelor, pâraielor, vârfuri, creste, numele bălcaşilor, ca un fel de pomelnic uriaş, pentru
tot neamul (s.n.).
Cât priveşte dimensiunea existenţială, socială, politică a operei lui loan Dan Bălan, eseistul
remarcă: „Creaţia sa e un poem închinat omului şi demnităţii acestuia, fie că e vorba de minerii care
îşi riscă viaţa în galerii, fie de ciobanii trăitori la munte, îngrijindu-şi cu destoinicie şi devotament
stâna şi turmele, trăind într-un respect sacru faţă de tradiţii, natură şi Dumnezeu. Întreaga creaţie a
scriitorului e o proslăvire a frumuseţii, unicităţii şi măreţiei vieţii, a încrederii, curajului şi bucuriei
de a trăi şi chiar dacă uneori personajele trec prin situaţii-limită, deznădăjduite, este exclusă
problematica nonsensului sau absurdului existenţial.” În plus, remarcă eseistul, „Ioan Dan Bălan
are un adevărat cult pentru Cuvânt, exprimat adesea prin vocea naratorului ori personajelor sale (al
treilea volum al romanului se intitulează Puterea Cuvântului).”
Focalizând apoi pe „Dimensiunea istorică, mitică, legendară” , eseistul observă: „Istoria
răzbate prin prozele lui Ioan Dan Bălan precum un substrat profund, palpabil, esenţial, dând sens
locurilor, lucrurilor, vieţii”. În acest sens, mai remarcă: „O componentă fundamentală a romanului
este chiar relevarea trecutului prin intermediul lui Milu Tăian, reactualizarea adevărului istoric,
aducerea sa în atenţia contemporanilor, pentru că doar cunoscând şi asumându-ţi trecutul, poţi
întrevedea Calea cea dreaptă printre întruchipările false ale unui prezent care s-a îndepărtat de
valorile strămoşeşti, pierzându-şi strălucirea, spiritualitatea.” Şi subliniază o particularitate a
scrisului prozatorului studiat: „Ioan Dan Bălan nu scrie povestiri care pot fi considerate exclusiv
istorice, însă istoria e prezentă perpetuu, ca o dimensiune profundă, în naraţiuni, adesea în
viziunile, visele personajelor.”
Simţindu-l un orizont esenţial al scrierilor lui Ioan Dan Bălan, eseistul detaliază: „În
povestiri sau în romanul Constelaţia Kogayon, reînvierea acestui timp sacralizat, al imaginilor,
simbolurilor şi credinţelor străvechi pierdute sau uitate de lume devine o îndatorire pentru înaintaşi
(pentru cei din neamul Tăienilor, de pildă), aceste timpuri fascinându-ne şi conectându-ne la
rădăcini, oferindu-ne o privire într-un trecut îndepărtat şi misterios, în acelaşi timp relevându-ne
ceea ce autorul consideră Calea spre redescoperirea identităţii, tradiţiilor, credinţelor străvechi, dar

V o x L i b r i , N r . 1 ( 7 8 ) - 2 0 2 6 98