Page 31 - VoxLibri_76_2025

Note de drum

sentimentul că intri într-o Europă medievală verde în

care modernitatea s-a strecurat pe șine printre sate
medievale pierdute printre dealuri și păduri. Satele stau
cuminți la poalele munților cu clopotnițele zvelte, iar
dealurile poartă urmele unor vechi turnuri de veghe și
abații medievale.
Pe măsură ce trenul înaintează spre
Pontremoli, Villa Franca in Lunigiana, Aulla și apoi
spre La Spezia vezi cum modernitatea se apropie în
valuri: câte o autostradă suspendată, câte un pod de
beton. Între ele rămâne o Italie ascunsă, rurală și
retrasă, o Italie medievală care își face simțită prezența
mai ales atunci când din tren vezi podul vechi medieval
de la Pontremoli cu atmosferă asemănătoare
Balcanilor: drumuri pietruite, păduri dese, sate
discrete.
În zare, spre sud și sud vest, se văd vârfurile
apuane celebre pentru carierele de marmură albă, de
unde se extrage marmura pentru construcții și Valea râului Taro
sculpturi, munte la baza căruia spre mare se află și
faimoasa localitate Carrara, centru al extracției de
Piscurile apuane văzute din Valea Magrei
marmură.
Ambele drumuri, atât cel prin Scrivia, cu
minele uitate și defileurile sălbatice, urmând desigur
mai departe coasta ligurică spre sud prin Cinque Terre,
cât și cel prin Magra, pastoral și deschis, se întâlnesc în
golful La Spezia, unde muntele se termină brusc în
mare. Dacă închizi ochii pe peronul gării din La
Spezia, poți simți ambele rute în spatele tău: una
stâncoasă, îngustă, industrială, ce amintește de văile
industriale din Poiana Ruscă, cealaltă largă,
luminoasă, ce amintește de pasurile Balcanilor.
Iată două Italii paralele, periferice, care
seamănă mai mult cu trecătorile sud-est europene,
decât cu posterele orașelor turistice.

28
Nr. 3 (76) - 2025