Page 68 - VoxLibri_75_2025

Ars legendi

MIHAI-ANDREI LAZĂR

Jean-Paul Sartre, „Greața”

omanul Greața al lui Jean-Paul culminând cu împlinirea respectivului proiect
Sartre* abordează o problematică existențial și cu atingerea unei anumite esențe
specifică modernismului: care îi rezumă alegerile făcute. În această
confruntarea personajului principal, Antoine etapă a gândirii filosofice, Sartre concepe
Roquentin, cu o criză existențială, caracterizată existența aproape monadic, în sensul că
prin modificarea raporturilor sale cu sine și cu asumarea destinului este strict individuală,
lumea. fără raportare la celălalt. Într-o vârstă
Dificultatea principală a creației ulterioară a filosofiei sale, gânditorul francez
sartriene este dată de formula narativă adoptată va milita pentru o filosofie de tip comunitar,
de romancier, cea a discursului cu implicații potrivit căreia, odată ce ne-am definit propria
filosofice. De altfel, între filosofia și creația personalitate, avem datoria să ne ajutăm
literară a autorului se pot stabili corespondențe aproapele.
evidente, înțelegerea surselor care au alimentat Revenind la romanul pe care îl
gândirea filosofică permițând, firește, și o discutăm, Antoine Roquentin, stabilit
înțelegere mai nuanțată a operei de ficțiune. temporar la Bouville pentru a finaliza
Evoluția gândirii filosofice sartriene biografia marchizului de Rollebon, spion în
cunoaște mai multe etape, însă romanul supus timpul Revoluției franceze, consemnează în
analizei reflectă o primă vârstă a programului jurnalul său faptul că experimentează o
său existențialist: influențat de filosofi precum anumită stare pe care o numește Greața, stare
Hegel, Nietzsche, Husserl sau Heidegger, caracterizată prin sentimentul de inadecvare
Sartre își va asuma o poziție proprie în raport cu în raport cu propria existență. Iată cum
programele lor filosofice, în încercarea de a descrie Roquentin această senzație: „Ceva mi
defini locul și menirea omului în lume. Teza s-a întâmplat, nu mai e nicio îndoială. A venit
centrală pe care o propune va evidenția ca o boală, nu ca o certitudine oarecare, nici ca
coordonata ontologică a existenței, pornind de o evidență. S-a instalat perfid, încetul cu
la premisa că omul se naște liber și că, încetul; m-am simțit puțin ciudat, puțin
afirmându-și natura umană, urmează un proiect nelalocul meu, asta a fost tot. Odată ce m-a
existențial, orientat de totalitatea alegerilor pe cuprins, nu s-a mai mișcat, a tăcut mâlc, drept
care le face în viață și care vor ajunge să îi care am crezut că n-aveam nimic, că fusese o
contureze și să îi definească individualitatea, 1 alarmă falsă. Iată însă că acum crește.1”

1. Jean-Paul Sartre, Greața, București, Editura RAO, 2020, traducere de Marius Robescu, p. 47.
Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025
66