Page 4 - VoxLibri_75_2025

Editorial

e multe, de foarte multe ori constatăm microfon”), poezii din lirica universală
uimirea, nedumerirea celor din („Moment poetic”), concerte simfonice
generațiile născute după 1960 în fața transmise în direct de la Ateneu sau de la Sala
cunoștințelor de cultură generală ale bunicilor și Radio, arii din opere cântate de monștri sacri
părinților lor. Cum a fost posibil, se întreabă ai scenei lirice românești și mondiale.
deseori cei tineri, să cunoști și să îndrăgești Ascultătorii erau familiarizați cu marile
muzică de toate genurile, să-ți fie familiare marile nume pe care le auzeau zi de zi vorbind „la
nume ale literaturii universale, să cunoști opera difuzor”. Limba română a avut întotdeauna
marilor noștri scriitori, istorici, critici literari, la radio rubrica ei specială intitulată „Limba
critici de artă, să știi (scris și citit) o limbă străină noastră”, a profesorului Alexandru Graur,
multișor peste nivelul mediu. De unde toate iar limbile străine (franceză, rusă, engleză,
aceste cunoștințe? Pe lângă școala care, pe atunci germană) erau și ele prezente cu lecții
era chiar școală, în ciuda vremilor destul de grele, atractive care apoi apăreau sub formă de
sursa de cunoaștere a „seniorilor” a fost o broșură. Nefiind un radio „de nișă”, cum se
modestă cutie agățată în perete sau pusă pe un spune azi, radioul-difuzor transmitea
raft, cutie căreia nu-i tăcea gura din zori până în emisiuni pentru toate vârstele și gusturile.
miez de noapte. Era difuzorul. Exista un singur Toate acestea sunt greu, foarte greu
post de radio, „București 1”, care aloca suficient de crezut de către cei care știu și ingurgitează
timp unor emisiuni de foarte bună calitate, pe doar câteva clișee legate mai ales de anii
lângă emisiunile de propagandă tipice epocii. 1960-1970 și ei nu înțeleg cum, prin ce
Difuzorul mergea fără oprire, urechile ni minune generația „expirată” are habar, și
se obișnuiau cu nume de compozitori, de încă cum, de atât de multe lucruri legate de
scriitori, de actori, de oameni de știință. Cei mici cultură într-o vreme în care nu exista internet.
se bucurau de poveștile nemuritoare în lectura De unde știu ei atâtea? Răspunsul e simplu:
unor mari actori, iar vocea Silviei Chicoș nu de la difuzor!
poate fi ștearsă din memoria afectivă a celor care Dar și difuzorul, cât era el de difuzor,
atunci erau copii și adolescenți. Vocile avea momentele lui de tăcere atunci când
impecabile ale crainicilor, cu o dicție perfectă și câte un părinte, la auzul unor emisiuni
pronunție fără cusur a cuvintelor străine (astăzi dedicate partidului, îi spunea vreunui copil:
greu de crezut) anunțau piese de teatru celebre, „Închide-i gura!” Și difuzorul tăcea, devenea
texte literare în lectura autorilor („Scriitori la un mic dizident. Dar numai atunci.

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 2