Page 25 - VoxLibri_75_2025

Pagina bibliofilului

vulpea nu se poate apăra de lupi. Prin urmare trebuie să fii vulpe pentru a recunoaște capcanele și
leul pentru a speria lupii. Este preocupat de raportul virtu-fortuna și ce putere are soarta în treburile
omenești, în ce fel i te poți împotrivi. La acea vreme era dominantă ideea că tot ce se întâmplă în
lume se află în puterea soarții și a lui Dumnezeu. Consideră că soarta cârmuiește acțiunile
oamenilor pe jumătate, cealaltă jumătate este lăsată în seama oamenilor.
Acea jumătate o aseamănă cu unul din râurile învolburate care dărâmă copacii, casele
neputându-li-se împotrivi, toată lumea fuge căci nimic nu le stă în cale. Atunci când vremea e
liniștită nimic nu oprește oamenii să ia măsuri ridicând diguri și stăvilare, încât dacă apele s-ar
umfla din nou năvala lor ar fi potolită.
„La fel se întâmplă și cu soarta, ea își arată puterea acolo unde nu există vrednicie în măsură
să-i reziste”.
Religia este văzută ca o metodă folosită pentru manipularea popoarelor. Machiavelli nu
poate accepta convingerile unei credințe ce tinde spre idei precum „a ajunge în paradis înseamnă a
nu riposta împotriva loviturilor”.
Principii italieni și-au pierdut statele deoarece toți au făcut aceeași greșeală (aveau armate
de mercenari care trădau), nu au avut „legi bune”, „pilde bune”, „unii dintre ei au fost dușmăniți de
popor, ori dacă s-au înțeles bine cu poporul n-au știut să-i țină la respect pe cei puternici și să nu dea
vina pe vitregia sorții, ci pe propria lor indolență”.
Timp de 14 ani, până în 1512, Machiaveli va beneficia de informații precise, misiunile
diplomatice în slujba Florenței fiind cea mai bună pregătire politică și toată experiența dobândită în
acești ani a fost folosită la gândirea sa teoretică și apoi expusă în lucrările publicate.
Cu totul altfel se petrec lucrurile în altă parte a Europei în Valahia medievală, țară ortodoxă,
în timpul domniei voievodului Neagoe Basarab (1512 - 1521), unul dintre cei mai luminați
domnitori, cult, bun diplomat, politician priceput care a făcut ca țara să prospere sub conducerea sa.
A construit Mănăstirea Curtea de Argeș, a făcut numeroase donații mănăstirilor de la Athos
și Țara sfăntă, a încurajat tipărirea de cărți religioase și l-a sprijinit pe ieromonahul Macarie să
tipărească Tetraevanghelul de la Târgoviște. Între 1519 și 1521 scrie în limba slavonă cea mai
importantă lucrare filozofică, moralizatoare și politică: Învățăturile și sfaturile către fiul său
Teodosie.
Cartea este străbătută de ideea monarhiei absolute dată de Dumnezeu: „Omul să nu-și
alipească cugetul de lucrurile amăgitoare și deșarte ale acestei lumi trecătoare căci iubirea lucrurilor
acesteia dezlipește gândul și cugetul la Dumnezeu, iar cel care cerca slava își pierde sufletul fiindcă
după cum mâncă rugina pe fier, așa mâncă și pe om slava cea omenească și cum înfășoară volbura
sau curpenul vița și-i perde roada ei, așa fătul meu, pierd trufia și mândrețele roada împăratului și a
Domnului”. Recomandă fiului comportamentul față de boieri : „Să fii gard grădinii mele și să o
păzești cum am păzit-o și eu că dacă o vei păzi și-i vei fi gard ca zidul de piatră, cum am fost și eu,
atunci cum cugetau ei să-și verse sângele și-și vor pune capetele pentru tine”.
„Dacă se întâmplă ca un boier să greșască să nu se ia după sfatul uneltirilor viclene și să nu se
pripească cu pedeapsa, ci întocmai ca grădinarul priceput să încerce mai întâi să curețe crengile cele
uscate, să sape gunoiul de la rădăcină și numai dacă nu se va întoarce să dea roadă, în mână-ți este să
faci cum îți este voia, întocmai ca pe pomul cel sterp”.
Atunci cănd trebuie puși boierii în dregătorii publice, să nu țină seama de rubedenii:
„Domnul nu trebuie să aibă rudenii, ci numai slugi drepte fiindcă nu te-au uns ei, ci Dumnezeu ca să
fii tuturor cu dreptate”, în totală opoziție cu concepția lui Machiavelli pentru care contează doar

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 23