Page 26 - VoxLibri_75_2025

Pagina bibliofilului

sângele albastru. Să fie cumpătat, când se așază la masă cu boierii, să bea cu măsură, „ca să poată
birui mintea pe vin, iar nu să biruiască vinul pe minte și să cunoască mintea ta pe mințile slugilor
tale, iar nu să cunoască mintea slugilor tale pe mintea ta”.
Despre actul de justiție susține: „Domnul care va judeca drept acela-i domn adevărat și
unsul lui Dumnezeu și va dobândi lumina care nu va trece niciodată, iar domnul care nu va judeca cu
dreptate și pe legea lui Dumnezeu, acela nu este domn, nici nu se va chema îndreptător și unsul lui
Dumnezeu, ci va fi pierdut în piericiunea cea de veci, și pentru fățărnicia lui nici fața lui Dumnezeu
nu o mai vedea”.
„De veți greși la judecată și boierii voștri vor pricepe că ați înțeles greșit judecata vreunui
sărac să nu vă paie că vă fac rușine, sau să țineți mânie în inima voastră ci într-acel ceas, să primiți
acel cuvânt și iar să-i chemați și să le faceți dreptate că mai bine să nu vă fie inima înfrântă decât să
faci săracului nedreptate că zice Prorocul inima înfrântă nu o va urgisi Dumnezeu”.
Pentru Machiavelli, o justiție adevărată este complet terestră și imanentă nu cu Tablele
Legii dictată de o divinitate, încât „omul este imperfect și josnic”.
În privința războiului, Neagoe Basarab este diplomatic și pacifist, iar în cazul în care
amenințarea cu invazia nu mai poate fi oprită, domnitorul să nu îndrăznească să părăsească țara:
„Căci mai bună iaste moartea cu cinste, decât viața cu amar și cu ocară. Nu fiți ca pasărea ceia ce se
cheamă cucu care-și dă oaole dă le clocescu alte păsări și-i scot puii, ci fiți ca șoimul și vă păziți
cuibul vostru”.
Războiul pentru Machiavelli este benefic întrucât prin cucerirea de noi teritorii se formează
noi principate.
Domnitorul muntean îndeamnă pe fiul său să fie milostiv și îndurător: „Că săracului dacă-i
dai mila el îti mulțumește numai o dată, iar sluga ta îți va mulțumi totdeauna. Deci pentru mila aceia
ce-i vei face, nu numai că -ți va mulțumi în lumea aceasta, el și feciorii lui, ci încă și capul își va pune
pentru tine și el și feciorii lui și până se va sfârși neamul și sămânța lui toți vor zice Dumnezeu să
ierte pe cutare domn că ne-a miluit”.
E mai înțelept pentru Machiavelli să te împaci cu numele de cărpănos care-ți dă un dispreț
lipsit de ură, decât ținând să treci drept darnic, să te ajungă faima de hapsân care trezește și dispreț și
ură. Domnitorul îl învață pe fiul său și pe alți domni să nu fie dușmănoși, nici să facă rău pentru rău:
„Că iată că-ți aduc aminte fătul meu de-ți va da Dumnezeu să stapânești țara aceasta în urma mea, să
nu te nevoiești și să te silești și să fi tuturor blând și bun”.
Îndeamnă pe fiul său Teodosie și alți domni, la fel ca și pe patriarhi, vlădici, episcopi, boieri
și săraci către supunere pentru frica și dragostea lui Dumnezeu, valori pe care Machiavelli nu le
aprecia.
Toată această lucrare este inspirată din tradițiile bizantine, domnul fiind alesul și unsul lui
Dumnezeu, puterea lui nu cunoaște nicio îngrădire din partea oamenilor, iar aceste tradiții bizantine
nu s-au împăcat niciodată cu tradițiile creștine din apusul Europei.
Deosebite total, cele două opere, „Principele” lui Nicollo Machiavelli și „Învățăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, scrise în aceeași perioadă, dar în diferite părți ale Europei,
rămân nemuritoare.
În anul 2008 Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe domnitorul Țării Românești,
Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din
Țara Românească.

Vox Libri, Nr. 2 (75) - 2025 24