Page 99 - Vox_Libri_1_2025
P. 99

Tradiții, obiceiuri



       localnicilor  și  vizitatorilor,  în  urma  lucrărilor  de
       restaurare desfășurate aici în ultimii ani și finalizate
       odată cu resfințirea bisericii în data de 25 august
       2024, de către un important sobor de preoți.
                   Biserica din Ribița, cu ziduri ridicate din
       piatră de râu, într-o vreme în care românilor le era
       interzisă  înălțarea  unor  edificii  de  cult  trainice,
       legea  impunându-le  doar  construcțiile  din  lemn,
       este un monument istoric de o valoare inestimabilă
       pentru istoria și cultura poporului român, purtând în
       zidurile sale, alături de cei 600 de ani, un număr
       infinit de rugăciuni, precum și  umbrele strămoșilor
       noștri.
              Dar  ceea  ce  aduce  o  mare  valoare
       edificiului  de  cult  de  la  Ribița  sunt  picturile
       realizate în jurul anului 1400 de un pictor strălucit,
       al cărui nume din păcate nu ni s-a păstrat. Aceste
       picturi sunt prețioase atât din punct de vedere al
       discursului  teologic  inedit,  cât  și  ca  document
       istoric, așa cum am mai spus, dar și ca o realizare
       artistică de excepție.
              Specialiștii  sunt  toți  de  acord  în  ceea  ce
       privește valoarea artistică deosebită a picturilor de
       la  Ribița.  Astfel,  referitor  la  Ribița,  pe  care  o
                        2
       numește  „Bionia   Transilvaniei”,  distinsul
       academician Sorin Dumitrescu, de curând trecut la cele veșnice, afirma următoarele:„Identitatea
       românească a Transilvaniei este apărată de frescele de la Ribița.”, „Canonul său (al Ribiței n.n.)
       iconografic  însoțește,  luminează  și  îndreaptă  nu  numai  misteriosul  traseu  al  credinței,  ci  și
       profunzimea modernității culturii noastre recente.”
               În picturile de la Ribița ni se dezvăluie „ adevărata expresie liturgică a Bisericii Universale
       de dinainte de Ruptură” (Schismă).
              „Ribița este singura biserică transilvană care a păstrat neatins întregul program iconografic
       bizantin al Bisericii. Înainte de notorietatea fără egal a frumuseții ei, aceasta este însemnătatea ei
       capitală.”;  „Trebuie spus clar că icoana este un seismograf extrem de sensibil şi de «neîndurător»
       care înregistrează în detaliu toate volutele istoriei şi ale evenimentelor bisericeşti.
              Fără excepţie „ Ribiţa  păstrează spiritul bizantinităţii latine, fapt nesemnalat până acum.
       Este cu mult mai înrudită cu Occidentul bizantin decât se ştie. Dacă liturgic se exprimă prin sinapse
       teologice ingenioase – procedură specifică bizantinităţii răsăritene, temele convocate fac parte din


       2. „Se pare că pentru vechii greci Bionia era porecla Transilvaniei, exprimând limpiditatea veşnic înverzită a naturii sale
       metafizice  şi  a  pneumei  văzduhului  ei  supranatural.  La  fel,  pentru  mine  (Sorin  Dumitrescu),  Ribiţa  este  Bionia
       Transilvaniei, dar numai ca Bionia a Bisericii Nedespărţite. Universalismul pneumei şi a iconografiei sale inconfundabile
       strălucesc pe cerurile transilvane ca o Stea Polară, semnalând adevărata creativitate spirituală şi bisericească. Canonul său
       iconografic însoţeşte, luminează şi îndreaptă nu numai misteriosul traseu al credinţei ci şi profunzimea modernităţii
       culturii noastre recente”.

       Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025              97
   94   95   96   97   98   99   100   101   102   103   104