Page 34 - Vox_Libri_1_2025

Pagina bibliofilului

scoase la lumină la marginea nordică a continentului, în Norvegia. Este vorba de adevărate
,,declarații de dragoste”, inscripționate cu rune, pe oase ori pe vergele de lemn: Kysmic: Scurtă
completare vikingă (p. 210-213).
Prilejul oferit de incursiunea în ținuturile nordice este unul favorabil pentru introducerea
următorului capitol: Viața amoroasă a vikingilor din România. O fantezie dobrogeană (p. 214-
227). Capitolul este cu totul inedit, în condițiile în care puțini știu câte ceva despre prezența
războinicilor de la miazănoapte pe teritoriul țării noastre. Și cu atât mai puțin știm despre … viața
amoroasă a cestora.
Părăsind Dobrogea, Cătălin Pavel ne propune să navigăm spre vest, în căutarea Indiilor,
alături de Cristofor Columb și de echipajul său. Ne concentrăm asupra unui orășel fondat chiar de
exploratorul genovez, pe insula Hispaniola (arhipelagul Antile), care a purtat numele reginei
Spaniei: Isabela. Este pentru noi o destinație exotică în care cercetările arheologice au vizat
deopotrivă coloniștii și populația localnică, taíno. Demersul autorului are în vedere mormintele din
cimitirul noilor veniți.
Lăsând în urmă problemele arheologiei columbiene, suntem invitați, odată cu următoarea
secțiune a cărții, să explorăm și o altă latură a arheologiei iubirii. Anume iubirile unor femei
arheolog. Primul ,,studiu de caz” care ne este prezentat este intitulat 1001 de biserici și 1001 de
scrisori. Gertrude Bell (p. 238-252). Am să las cititorii să descopere detaliile cu privire la activitatea
arheologică a uneia dintre ,,pionierii” cercetării Orientului apropiat și asupra influenței de care s-a
bucurat în epocă. Nu voi menționa nici motivul pentru care era considerată o variantă feminină a lui
Lawrence al Arabiei. Nu voi intra nici în detaliile amoroase ale vieții ei. Însă doresc să subliniez
câteva detalii despre călătoria sa la București, de unde a trimis, către casă, numeroase scrisori. A fost
,,prima ei aventură europeană” (p. 249). A fost un prilej pentru a cunoaște oameni sofisticați, dar și
pentru a cunoaște o lume altfel, despre care povestește în scrisorile ei.
Dacă prima femeie prezentată cu acest prilej a fost arheolog, cea de-a doua nu este mai
puțin celebră. Agatha Christie, cea care l-a închipuit pe neîntrecutul Hercule Poirot, ne este
prezentată dintr-o altă perspectivă. Mona Lisa de la Nimrud, Agatha Christie și arheologia (p. 253-
268) este tilul secțiunii care îi este dedicată scriitoarei. O parte dintre cărțile pe care le-a scris au ca
subiect sau trimit subtil și spre arheologie. Așa este Crima din Mesopotamia ori remarca lui Poirot,
în Moarte pe Nil, care asemuiește munca detectivului cu cea a arheologului. Însă cartea Come, Tell
Me How You Live este pe de o parte un jurnal de șantier, dar și o carte de arheologie și una de
dragoste totodată. E vorba, firește, despre iubirea ei pentru soțul Max Gallowan și despre lungile
perioade din viața sa, petrecute pe șantiere, în Orient.
O altă secvență pe care autorul ne-o propune spre reflecție are în centru arta modernă. Sau
mai exact anumite detalii inspirate din arta antică: Bășcălie și mise en abîme. Arta erotică la Picasso
și de Chirico (p. 269-283). Cele câteva pagini dedicate acestui ,,moment istoric” are în vedere
exemple de povești de iubire prezente în arta antică și perpetuate în creațiile artistice de la începutul
secolului XX.
Psihologia, psihiatria sau psihanaliza nu puteau să lipsească din această frescă ilustrând
iubirea reflectată în arheologie, fie că e vorba despre descoperiri sau despre cei care descoperă,
sprijină, admiră ori se inspiră din domeniul arheologiei. Și dacă vorbim despre astfel de ramuri ale
științei, ce exemplu mai bun poate să fie abordat? Cum să te îndrăgostești de un basorelief. Freud
între arheologie și literatură (p. 284-302) ne introduce în intimitatea unui alt personaj deosebit de

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 32