Page 33 - Vox_Libri_1_2025

Pagina bibliofilului

Iar vasele pictate cu astfel de scene sunt de-a dreptul fascinante.
Pornind de la astfel de date, autorul ne oferă o cronică a aventurilor amoroase ale câtorva
eroi: Hercule, Ahile și Ulise, Hector și Paris, precum și Tezeu și Perseu. Nu sunt lăsați pe dinafară
nici zeii, reprezentați în acest capitol de aventurile lui Zeus cu Leda, Europa sau Danae. Sunt și
rânduri dedicate Dioscurilor cu fiicele lui Leucip, Pandorei și lui Epimeteu sau lui Orfeu și iubitei
sale, Euridice. Tot așa cum este de înțeles că nu pot să lipsească Afrodita și Adonis, ori Eros și
Psyche.
Lăsând în urmă izvoarele culturii europene, ne vom îndrepta, alături de textul cărții spre
universul creștin. Titlul celui de-al șaselea capitol: Adam + Eva = Love. Preistorie, Paradis și
perspective paleocreștine (p. 145-174) este, trebuie să o recunoaștem, cât se poate de inspirat. Așa
cum sunt de altfel toate celelalte. Însă atunci când vorbim despre personaje biblice, parcă nu suntem
obișnuiți să le privim dintr-o astfel de perspectivă. Dacă luăm în considerare numai titlul, poate să
pară blasfemie. Însă autorul ne propune să le privim dintr-o serie de unghiuri inedite. Vom descoperi
rând pe rând arta paleocreștină a sarcofagelor, grădinile ahemenide, paradisul pierdut al
Neoliticului ori speculațiile talmudice și cabalistice cu privire la mormântul celor doi, din Hebron.
Toate aceste detalii sunt privite din perspectivă arheologică în încercarea de a ,,diseca de fapt corpul
unei metafore” (p. 174).
Lumea de dincolo și casa de dincoace. Taj Mahal și Mausoleul din Halicarnas (p. 175-189)
este titlul unui alt capitol fascinat în care ,,protagonistele” par să fie două clădiri edificate în
momente diferite și în peisaje culturale deosebite. Cu toate acestea, ele au în comun faptul că
exprimă putere și bogăție. Mausoleul din Halicarnas a fost considerat a fi una dintre cele șapte
minuni ale lumii antice, iar cel din Agra, construit 2000 de ani mai târziu, poate și el să fie considerat
o minune a lumii. Sunt două monumente emblematice pentru cultura universală care sunt legate de
iubire: de iubirea soției (Artemisia) pentru soțul (Mausolos) trecut la cele veșnice, și de iubirea
soțului (Shah Jahan), pentru soția pierdută la vârsta de numai 38 de ani (Mumtaz Mahal) în cel de-al
doilea caz.
Cele două monumente, investigate de arheologi, reprezintă adevărate declarații de iubire
care au străbătut vremurile până la noi.
După ce autorul ne-a condus pașii pe meleaguri exotice, ne propune pentru periplul nostru
un nou popas în Europa. Suntem în Italia, unde mai multe așezări omenești au fost acoperite de lava
revărsată în timpul erupției Vezuviului în anul 79 al erei creștine. Cea mai intens investigată de
arheologi a fost, fără nicio îndoială, Pompei, unde cercetările majore au debutat la mijlocul
secolului al XVIII-lea. În tot acest timp au fost scoase la lumină clădiri, drumuri și numeroase
obiecte. Au fost identificate trupurile unor locuitori surprinși de tragicul eveniment și astăzi încă
rezultatele cercetărilor uimesc publicul. Dar ceea ce este cu totul remarcabil la Pompei, este aceea
că ne oferă o imagine amplă și detaliată asupra modului în care trăiau oamenii în vremurile acelea.
De la brutarul care pregătea pâinea pentru ziua aceea și până la cei care încercau să fugă sau care au
încercat să se ascundă de urgia naturii.
Capitolul intitulat Hic bene futuit. Graffiti erotice la Pompei (p. 191-213) ne introduce, fără
pudibonderie academică, într-un segment de viață cotidiană care în lumea romană, și mai ales la
Pompei, oferă un material de studiu generos.
Autorul ne asigură că mesajele erotice care abundă sub formă de graffiti în orașul roman nu
sunt singulare în descoperirile arheologice. Pentru a ne convinge, el vine cu un set de exemple

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 31