Page 5 - Albina_1962_06
P. 5
de E C A T E R IN A C A R A G IA L E -L O G A D I
.4 »
Se împlineşte o jumătate de veac
Oamenilor simpli le studia k w »
slujeam 30 de 3 de ia dureroasa despărţire, aşa de tul, le descoperea hazul, le dibuia fi
30 de ani slujiţi timpurie şi neaşteptată, care mi-a în lozofia, obiceiurile rămase din stră
mâ Iacă a-mi tristat tinereţea. Azi, după o cale atît buni şi mai cu seamă, le preţuia na
ilîndu-mi acest de lungă, am rămas singura supravie turaleţea şi sinceritatea.
30 de ani, dar
x iace un con- ţuitoare, martoră a vieţii noastre de Cu tot exilul voluntar, pricinuit de
are va să zică: odinioară. decepţiile suferite, tata nu a fost tm
yl 90.000 pen- Îmi amintesc de chipul şi de toată dezrădăcinat. A rămas adînc legat de
>tal de 230.22a făptura tatălui meu, care-mi apare ţară. Nu putea însă răbda multă vre
rotăm dai, stl- vie, cu ochii luminoşi şi pătrunzători, me despărţirea. Se interesa permanent
dnd prin sacri- care au privit atît de adine în mie de cele ce se petrec în lipsa tal şf
t chiar silit, se zul realităţii crude a societăţii de era în corespondenţă continuă eet
tita folos statu-
odinioară. prietenii din Romînia. Cînd nu mat
itea loturi exa-
Tatăl meu nu era înalt, dar avea putea îndura despărţirea, orice pre
mele patriotice un port semeţ ai capului care îl fă text era bun ca să meargă să-şi sm-
cea să pară mare şi falnic. Avea tîmpere dorul.
m
-E mîini subţiri şi frumoase, care subli Sîngeroasele represiuni ale răscoa
centralâ HJIS. niau cuvîntul cu gesturi repezi şi lelor din 1907 l-au zdruncinat adînc.
m
expresive. ll văd încă plîngînd la primirea veşti
i un prilej să Cînd scria, o stare de înfrigurare lor. El avea pentru ţărani o mare dra
şi împăunarea 'domnea în casa noastră; umblam în goste. Niciodată nu i-a ridiculizat bl
lefuire a celor vîrful picioarelor şi vorba ne era
aas şi această scrierile sale şi totdeauna i-a înfăţişat
şoptită. „încet, că lucrează tata". Pînă cu gravitate.
;ti din l f 88 — cînd deodată, cu un cuvînt ne lu Aflînd cum ţăranii erau masacraţi
ite împrejurări, minam cu toţii. Se deschidea uşa şi şi schingiuţi, tata s-a închis în odaia
u, parlamentar
imîne, purta o tata apărea cu o expresie binecunos lui cîteva zile şi a scris într-un suflet
ntrebă : cută pe faţa lui obosită de muncă. pamfletul „1907’ — din primăvară
Ne anunţa: „Merge, merge bine". pînă-n toamnă".
Cînd termina o lucrare, ne aduna Totuşi, cu toate dovezile de dra
o ercaminâ din în jurul mesei şi începea să ne ci goste faţă de ţară şi de ce era ro-
.iui său palton tească. mînesc, de cile ori tata era întrebat
Avea un glas profund şi puţin ră cînd se va înapoia definitiv In Ro-
Manuscris autograi „Fabulă“ (30 ianuarie 1912). Ca- guşit, totuşi plin de cele mai diverse minia, răspundea scurt: „Niciodată".
il acesta şi de
ragiaie lămureşte pricinile pentru care a reiuzat şi neaşteptate intonaţii. Fiecare per
prejuiască mal sărbătorirea olicială ce i se oferise la Împlinirea a Loviturile pe care le primise din par
60 de ani. sonaj descris apărea viu în faţa noa tea oficialităţii burgheze fuseseră prea
stră, jucat de tata cu un dar fără mari şi rănile nu se vindecaseră pînă
pereche. în clipa morţii.
După lectură adăuga: „Voi nu ştiţi Nu ar fi putut bănui atunci că peste
cu cită migală am lucrat eu o noapte cîteva decenii, regimul care l-a pro
întreagă la aceste cîteva rînduri. El, dus aceste amărăciuni va fi înlocuit şl
ăsta e meşteşugul — să Izbuteşti în că va veni regimul de democraţie
cîteva vorbe să redai atmosfera ca populară, care înţelegînd nu numai
şi cînd nu te-ai fi muncit să o creezi". valoarea literară, ci şi profundul sena
porului şi a claselor dirigente, devine un Tata iubea oamenii simpli şi le cău etic-social al scrierilor lui, va înlă
canal de scurgere a poftelor de întîietate tura nedreptăţile pe care le-a biciuit,
Intre cetăţeni, de ieftină parvenire, de ta compania, cercetîndu-i cu o cu
scutire de îndatoriri, de sporire de drep riozitate neobosită. Putea să stea la popularizîndu-i opera şi făcînd-o cu
turi şi privilegii. Şi din ce în ce, din taifas ore întregi cu oameni bătrlni, noscută nu numai în cele mai înde
nă : în aşe stare de lucruri, numai gradul cel mai de jos pînă la cel mai de cu vînzătoarele în piaţă, cu ţărani sfă- părtate colţuri ale Republicii, cl şt pe
pot exploata fără nici o sfială — sus, şcolile sînt nişte fabrici de funcţio
nedreptăţi mare pe mic, poate nari, de salariaţi publici şi de avocaţi —< toşi, cu meseriaşi şi muncitori de tot toată suprafaţa pămîntului.
mic pe mare —1 puţini reducînd în o pletoră de semidocţi, fără caractere, felul. Căci, spunea el, „aceşti oameni Ca romîncă şi fiică a lui fon Luca
ie pe mulţi..." fără omenie, adevăraţi cavaleri (escroci) au darul să nu spună prostii, înveţi Caragiale, sînt mîndră de faima la
de industrie intelectuală, cărora le tre multe de la ei". Ii urmărea cu o aten oare i-a ajuns numele şl sînt adînc
buie numaidecît onoruri cît de multe ţie binevoitoare, pe care nu o avea recunoscătoare partidului şi guvernu
Articolul „1907 — din primăvară fără nici un merit şi cîştig cît de mare, întotdeauna pentru intelectualii pre lui, care i-au ridicat opera la înalta
nă-n toamnă", din care publicăm fără multă osteneală."
este fragmente, este un tăios act tenţioşi. preţuire de care se bucură astăzi.
: acuzare la adresa orînduirii bur- M» partidele „istorice*
lezo-moşiereşti, putredă sub toate
pectele. „...Şi oligarhia asta semicultă, sau, în
Criticînd vehement nedreptăţile
cel mai bun caz, falscultă, pe cit de inca
'dale, scriitorului nu i-au fost to- pabilă de producţie utilă ori de gîndire,
ji clare posibilităţile de schimbare pe atît de lacomă la cîştiguri şi onoruri,
stărilor de lucruri de atunci. El
r o văzut rolul clasei muncitoare, îşi arogă puterea întreagă a statului : cu
re, după trădarea „generoşilor", o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea
.cepuse să-şi refacă rindurile şi să tăgăduieşte ţăranilor (imensei mase su
pusă şi cuminte
producătoare a avuţiei
• organizeze tot mai viguros. Se naţionale), sub pretextul ignoranţei şi
ie însă fă marele scriitor a nu- lipsei de maturitate politică, orice drept
it o caldă simpatie pentru clasa
uncitoare. Editorialul apărut de de amestec, fie măcar pur consultativ, la
Mai 1893 în „M oftul Romîn“ sa- cîrmuirea intereselor lor, la dirijarea des
ta pe muncitori cu toată dragos- tinelor lor. împărţită în două bande, ce
se numesc cu pretenţie „istorice" — libe
a cuvenită clasei ce suferă împi- ral şi conservator — bande mai nesoco
rea unei m îini de privilegiaţi,
ipilare „sub care se ascund la- tite decît nişte seminţii barbare în tre
im i şi sînge". cere, fără respect de lege, fără milă de
omenie... ■— această oligarhie legiferează,
administrează, calcă astăzi legile pe care
le-a făcut ieri, preface mîine legile făcute
azi, ca poimîine să le calce şi pe acelea,
♦*# vechea iustitfe
- ljl,V t.•Jllul.lt, fără spirit de continuitate şi fără altă
sistemă decît numai împăcarea momen
Justiţia ?v. ‘Judecătorii de pace şi tană a exclusivelor ei interese, pentru
brii trifyi^naJ^Icji;;,, de, primă instanţă, perpetuarea sacrei organizaţii numite aici
1 de prezMenţi, şint. amovibili, ca şi
democratice..."
ţii şi funcţionarii 3 ordinari. In justi-
aoporul n-are încredere ; ea are, ast-
îutoritate, cj^,r nu şi prestigiu ; şi în- ...soarta grea a ţărănimii
această justiţie fără prestigiu şi po-
1 sceptic, se răsfaţă formidabila şi „...In acelaşi timp, dedesubt, în adine,
siv numeroasa clasă a avocaţilor — clocotesc aproape cinci milioane de crea
mai prosperă în România după a turi umane, suflete ofensate de prea înde
daşilor mari." lungată obijduire. Minţile care au început
şi ele să se lumineze le ard de gîndul
răsturnării uzurpatorilor, de dorul cuce
...şcoala de altădată ririi unei părţi măcar din stăpînirea inte
reselor şi destinelor proprii... Acolo, pe
oate şcolile, de la cele populare pînă cînd d-asupra se-nvîrteşte .tot cu mai mult
iniversităţi — şcoli primare, secun- avînt veselul cancan fără soluţie ; acolo,
, profesionale, agricole, comerciale, de în adine, gem uriaşe nevoi materiale şi
morale ale unui popor întreg — singura
. de moaşe, de muzică, de alte arte,
temelie, singura realitate, singura raţiune
Ităţi de toate ramurile culturii înalte
de a fi a statului naţional romîn... Acolo,
oate dau mai mult sau mai puţin în adine, o lume care ştie mai bine ce
blee (din capul locului) absolvenţilor înseamnă a muri ca vitele, decît ce vasă-
drepturi la dignităţi şi funcţiuni pu- zică a trăi ca oamenii, scrîşneşte : „Noi
:. Astfel şcoala romînă, în loc de a vrem acum nu doar păunint!... yrem şi
n mijloc de educaţie şi cultură a po pămînt, şi omenie !...“ %, L. Caragiale şi Al. Vlahuţă
