Page 42 - Vox_Libri_1_2025

Din agenda bibliotecii

Ne-a bucurat prezența, pe durata întregului
program, a prietenilor dintotdeauna, a scriitorilor -
poeți și prozatori, jurnaliști și alți oameni de cultură -
care mereu au fost alături de biblioteca noastră pe care
au simțit-o și o simt, pe bună dreptate, ca pe a doua lor
casă.
Au fost alături de noi dascălii, profesorii care
au știut întotdeauna să sădească în sufletele elevilor
dragostea pentru literatura română, pentru creația
marilor noștri scriitori, pentru Eminescu în primul
rând. Merită întreaga noastră prețuire și recunoștință.
Numărul mare de participanți la acest
eveniment evocator al lui Mihai Eminescu ne-a întărit
din nou convingerea că Poetul e nemuritor și va
rămâne veșnic în inimile românilor de pretutindeni.
La bucurie sau la tristețe, versurile sale ne-au
însoțit, ne-au înmulțit bucuria și ne-au îndulcit
necazul, răspunsuri la numeroase întrebări am aflat în
genialele opere care ne-au rămas moștenire de la
Mihai Eminescu. Trecerea timpului nu a știrbit deloc
actualitatea poeziei eminesciene, actualitatea textelor
sale politice, și de fiecare dată descoperim noi valențe,
noi puncte de vedere din care îi putem privi opera.
Marile teme ale poeziei eminesciene –
dragostea, natura, folclorul, meditația filozofică,
istoria națională și universală și multe altele – și-au
găsit o minunată reflectare în versuri nemuritoare pe
care le purtăm în suflet.
Dacă ar fi să ne referim astăzi la un singur
concept, cel de patriotism, ne-am da seama că fiecare
cuvânt despre iubirea de patrie pe care îl scrie
Eminescu își păstrează în prezent prospețimea mai
mult ca oricând.
Eminescu ne-a învățat că patriotismul nu este
o vorbă în vânt, nu este un cuvânt pe care oricine îl
poate lua în derâdere, și nu este nici pe departe prilej de
desconsiderare a celor care își iubesc țara și poporul și
își doresc o Românie demnă și mândră între popoare.
Oare nu asta îi dorea Eminescu Țării sale,
„dulcei Românii”, în versurile care au însuflețit atâtea
și atâtea generații de români? Avem toată încrederea că
„rămâne stânca, deși moare valul” și românii, noi toți,

Vox Libri, Nr. 1 (74) - 2025 40