Page 13 - 1925-18

3 0 — IX. 1925 ..........................................■ C O S l N Z E A N A Pag. 253

ezitare, apoi Maria protestează. Ce 1 de­
al optulea zimbeşte drăgălaş şi con­
vinge pe sărmanii lui părinţi să
nu-şi împuţineze numărul odrasle­
lor. Dna Hodoş ne arată doi bulgări
de fericire, unul sus, sus, departe
de lume, iar celalalt jos, în întu­
necimea unei case ţărăneşti. Dar
fericirea e amestecată cu lacrimi.
Aşa e fericirea pe acest pământ,
iar omul să nu râvnească la alta,
mai mare, căci atunci, devine ne­
D E P A R T E D E L U M E fericit.
Ce să mai scriem despre această
de CONSTANŢA HODOŞ
carte ? Ori-cât am scrie, n’am putea
Zilele acestea a apărut în editura dământ pe deplin mulţumitor, o să dăm o icoană adevărată despre
librăriei Socec volumul de novele fericire cumpărată cu preţul multor, valoarea ei, şi n’am putea să apla­
al Dnei Constanţa Hodoş, întitulat multor lacrimi. In nuvela „îngerul“, udăm în deajuns, condeiul care a
„Departe de lume“. Numele Dnei femeia aduce fericirea la casă prin scris frumoasele ei pagini, scoase
Constanta Hodoş e bine cunoscut actul generos al iertării. In „Departe din adâncimea sufletului omenesc.
cititorilor revistei noastre, în coloa­ de lume", femeia îşi plăteşte feri­ O recomandăm cu toată căldura. Se
nele căreia l-au întâlnit de mai cirea cu jertfe mari, şi o găseşte poate cumpăra la toate librăriile
multe ori. E cea mai bună proza­ departe de lume, într’o atmosferă pentru preţul neînsemnat de 40 Lei.
toare română în viaţă. Apariţia a- curată, pe vârful unui deal. In „Al *
cestui volum o înregistrăm prin optulea* găsim fericirea într’o casă Şi acum să spunem ceva şi de­
urmare cu deplină satisfacţie. modestă ţărănească. Maria dă naş­
In 250 pagini ale volumului ni-se tere celui de-al optulea. E seara spre viaţa acestei eminente scriitoare.
dau câteva sguduitoare drame ale de Crăciun, dar în locul colindelor D-na Constanţa Hodoş în ultimii
vieţii, cu subiect, când de dincoace, înveselitoare şi a cântecelor de stea, treizeci de ani a desvoitat o intensă
când de dincolo de Carpaţi. Dna ea şi bărbatul ei ascultă ţipătul activitate literară. Un şir de ani a
Constanţa Hodoş ne arată viaţa aşa celui de-al optulea. Un Crăciun trist, condus excelenta revistă feminină
cum este, în toată cruda ei realitate. într’o casă tristă. După câteva zile întitulată „Revista noastră“, care a
Şi nu cu tendinţa de-a sbiciui pă­ preoteasa satului vine şi le face fost răspândită şi în Ardeal. Năs­
catele societăţii. Dna Hodos stoarce propunerea să-i dea ei un copil, ca cută la poalele Munţilor Apuseni,
şiroaie de lacrimi din ochii subiec­ în acest chip să le mai uşureze în scrierile sale când duioase, când
L
telor femenine ale nuvelelor, dar soarta. Urmează câteva clipe de tragice a prins dureroasa poezie a
plânge împreună cu ele. - Constată locurilor şi oamenilor din acele
nedreptatea, fără să o sbiciuiască. părţi ale Ardealului. In romanul
Dacă se poate vorbi de vre-o ten­ „Martirii“, care a ajuns patru ediţii,
dinţă a acestei cărţi, apoi e ten­ A C O R D M I N O R ne descrie frământările sufleteşti ale
dinţa involuntară de-a ne face să GEORGE VOEV1DCA Românilor din preajma anului 1848.
compătimim pe nefericitele, uneori Tot din vremea aceea a desprins
figura impresionantă şi misterioasă
vinovatele, alte-ori nevinovatele jertfe In ora asta plină de linişte şi-amurg
a Caterinei Varga, realizându-o în
ale societăţi» omeneşti. Nu e mirare. cu aripi frânte visul iubirii mi-se
cadrele unei puternice drame, pe
Puternicele drame ale vieţii, redate [stânge, —
care Teatrul Naţional ar avea, cre­
în cartea Dnei Hodoş, au fost mai şi noaptea cuib îşi face în inima ce
dem, datoria să o reprezinte, cât
întâi cinematografiate pe filmul unui [plânge...
suflet ales de femeie. Cine ar putea şi umbra mă îngroapă mai grabnic.
şti câţi stropi de lacrimi au udat şi lacrimile curg... A mai scris şi alte cărţi, cari azi
manuscrisul acestor nuvele I nu se mai găsesc în librării. Vo­
In numărul de faţă al revistei re­ Din unda ta, acuma, o, suflete ’noptat, lumul „Departe de lume“ e doar
producem şi noi nuvela „Măsuţa cernită, amintirea trecutului răsare, un semn, că retipărindu-se şi cele­
M
de scris , un fragment puternic din precum se ’nalţă, noaptea, dintr'un lalte, ni-se va da prilej să gustăm
marea istorie a suferinţei. Dar frag­ [adânc de mare toate frumuseţile prozei celei mai
mente din istoria suferinţei sunt şi o jalnică fantomă bune scriitoare, ce avem.
celelalte. Abia câteva au un desno- de vas naufragiat... Septimiu Popa